dimineţi de zurbagie 69

mă uit cum îmi cresc unghiile

mă trezesc să respir

cu palma la gură să nu se audă

să nu îmi bată în ţeava de gaze

să înnebunesc de spaimă

lacomă sorbeam 
nici nu mai aveam loc
cu o carne rece
partea dreaptă îmi trecea mâna prin păr
venea un stol de păsări 
cred că adormeam
mi-am muşcat şi buzele
am văzut un nasture şi am râs

dimineţi de zurbagie 68

n-am prea mult chef

m-am apucat să-mi desprind oasele

să le aşez altfel

la recompunere mi-au ieşit mai multe oase

pe care le-am lipit unele peste altele

încă un mine peste mine am ieşit între oameni

mai sunt încă o dată uitaţi-vă mai sunt

mergeau aplecaţi o leşinătură

târa după ea strada

n-am mai avut pe unde să fiu

dimineţi de zurbagie 67

să nu mă laşi să vorbesc despre nimic
doar vine şi mă impinge 
cu toate cuvintele strânse în şerveţel
obosite de tristeţea ta
când am putut să sar 
nu am mai vrut oricum nu se deschidea 
dar era logic şi dam drumul cuvintelor
şi ele cădeau şi nu prea cădeau
ridicau praf lipicios care-mi sclipea pe corp
nu mă vedeai simţeai

dimineţi de zurbagie 66

nu mă gândeam la nimic

mi-am dat seama că sunt

şi m-am bucurat

concentrarea curgea singură

doar mă uitam acopereai imagini

cu muzica aceea care ieşea din tine

nu mă stăpâneam înghiţeam în sec

trăiam cu gura în palmă

aşteptam să vorbesc

dimineţi de zurbagie 65

stau sprijinită în vârfurile degetelor pe tastatură

restul corpului pluteşte

inima şi ficatul se ceartă pe o rochie decolorată

degetele de la picioare udă florile

în timp ce în creier unii sapă şanţuri pentru lumină

muncitorii au obosit eu fug la magazin

le cumpăr câte o bere

când m-am întors dormeam