dimineţi de zurbagie 67
să nu mă laşi să vorbesc despre nimic
doar vine şi mă impinge
cu toate cuvintele strânse în şerveţel
obosite de tristeţea ta
când am putut să sar
nu am mai vrut oricum nu se deschidea
dar era logic şi dam drumul cuvintelor
şi ele cădeau şi nu prea cădeau
ridicau praf lipicios care-mi sclipea pe corp
nu mă vedeai simţeai
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu