încercam să păstrez aerul dintre corpuri
fremătau devorându-se cu balele lor
nu ieşeam decât dimineaţa luam o gură de aer
mă scufundam şi lucram acolo cu butoanele defecte
prin care mâinile îmi intră în lumea de dincolo
uliţele ies în piaţa amplă pustie
să mă plimb în voie cu bicicleta îi cade lanţul
nimeni nu râde nu este nimeni doar râsul în sine
tăvălindu-se ca un porc în nimic
mă plimbam până adormeam
îmi scoteam braţul din corpul acela hidos
îl puneam sub cap pe sub pernă sub tine
mirosea a ceară a smirnă
cu degetul mare de la picior imi pipăiam piciorul
celălalt
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu