m-am trezit înduioşată
de indiferenţa pietrelor
le tot
ciopleşte cu un briceag
înjurând aerului răsfrânt peste manşete
le ocoleşte de
trei ori apoi scoate 41 de fraţi
din prăpăstii şi dă în bobi
doar doar s-o
ciobi eternitatea
îşi paşte visele
sterpe pe perete
apoi le salută cu
demnitate
e dimineaţă
pe geam curge un
gălbenuş de ou
mă înduioşează
braţele lui atât de mari
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu