lumina parşivă se smiorcăie pe corpul meu
mi-am pregătit o halcă de viaţă n-o mănâncă nici câinii
merg cu ea pe străzi ca un trofeu îmi putrezeşte în mână
îl ridic in timp ce nişte chestii scofâlcite scuipă
pe el deschid ochii si văd cum se hlizeşte la mine
acelaşi tavan murat marş potaie
din pat se ridică celule incerte prefăcându-se că-s eu
dau drumul la robinet să curgă restul
daţi-mi drumul e devreme pentru urlat
întreb
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu