mă urcam pe marginile vârtejului pe câte o fâşie
mă ţineam şi mă uitam la aerul care imi trecea fulgerător prin ochi
eu eram nerăbdătoare să ajung
dar îmi trecea si prin cap
mă duc mă duc
atunci un fel de spaţiu se umfla şi făcea gargară cu mine
era un tratament pentru alunecare
şi chiar m-am dus
dar când am ajuns jos am fost prea sus
ai şi vorbit cu mine fără limite
cu balele calde un bolborosit în spirală
mă lătrau câinii silabelor
o trepanaţie nu ştiu un vâjâit al luminii
vezi că e o fântână adânchăăă
cu toate nemulţumirile scurse pe pereţi
mi se răceau dinţii şi scânceau
fără sfârşit fără sfârşit
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu