dimineţi de zurbagie 61

mă trezesc să mă gândesc

mă duc la fereastră doar să simt

apoi mă întind pe covor şi mă uit în tavan

realizez că de sus am o privire mai largă

mă caţăr pe perete cu o priză vâscoasă

îmi înfig unghiile în tencuială

din când în când alunec şi unghiile lasă dâre în zid

pe măsură ce urc împing multă nelinişte

pe care o întind pe perete

ajung pe tavan şi mă uit în jos nu eşti

mă tem că ar putea să se prăbuşească tavanul

îmi dau drumul şi mă ghemuiesc
ca să nu te strivească