ba că iese soarele
ba că iese un şobolan
din dimineaţa asta unsuroasă
unsă cu toate alifiile
şi cu verde de paris pe dinăuntru
mă mirai dar nu mult
cuvintele înghiţiră verde de paris
din vocală în vocală
să leşine mai lent
să se lase în jos
până pe la nivelul genunchilor
de unde ţăşneşte fericirea
cine ştie cine ştie
eu să fiu atentă când ies din casă
mai atentă să nu mă vadă .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu