iată-mă în lumină
mă desprind dintre coaste
nu am niciun fel de poftă
stau așa și-mi ascult oasele
ceva mă desface până departe
cu buruieni ierburi ciuperci otrăvite
pe care le pasc niște cai
dimineața mi se urcă ghemuită pe piept
mușcă din mine
fixez privirea în colț spre tavan
ești acolo deschizi gura
pe pereți se târăsc
melci negri băloși.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu