dimineți de zurbagie 77

de azi-dimineaţă tot vreau să-ţi spun 
că acea fetiţă zgribulită de pe şifonier nu te cunoaşte încă
doar aruncă avioane din hârtie şi le urmăreşte traseul
e adevărat că scrie pe ele numele tău
dar este doar o joacă totul pleacă de la zgomotele din camera
unde stai uitându-te şi tu la copilul de pe şifonierul tău
care aruncă avioane de hârtie ce decolează din tine
asta tot vreau să-ţi spun că sunt foarte îngrijorată
şi mă rog mă rog
să nu se întîmple ceva în aer.

dimineți de zurbagie 76

în dimineaţa asta mi-am dat seama 
cât de mult se întinde noaptea în mine
încât mă ruşinez de lumină
îmi pun cearşaful pe cap
şi inspir până mi se lipeşte de gură
apoi trag de o aţă îmi place cum se încreţeşte
fac cu degetul o gaură în cearşaf
şi mă uit prin ea

dimineți de zurbagie 75

e întuneric lăptos îmi crapă buzele
toate lucrurile din cameră îmi trec prin cap
doar cuiele tremurând în pereţi
şi ceasul îmi sună
o lovitură de baros cum spărgea tata lemne
vino să ne jucăm cu viața taiată bucăţi să aibă loc
când mă năşteai aveam un ţipăt de mort nu mai contează
doar culoarea zidurilor cu zugrăveala spălată
până dincolo de stratul adipos şi ce bine
m-am eliberat de albeaţa din oase
cu ameteală mă uit în ochiul de veghe
cum clipoceşte lumina visul iese din mine şi eu
uşoară mă arunc înainte cu sângele
îmi vine o frică sau ce o mai fi
că nu se aprinde

dimineți de zurbagie 74

mă trezisem si stăteam la o margine
am luat de pe măsuţă un ac 
si l-am vârât pe sub pielea din palmă
mi-a plăcut chiar mi-am dat seama
că sunt o felie de pâine
răsuflam transpirată pe muşama
un cuţit mă ungea cu o pastă greţoasă
apoi se ştergea de mine
stăteam în faţa mea
şi muşcam.

dimineți de zurbagie 73

încercam să păstrez aerul dintre corpuri
fremătau devorându-se cu balele lor 
nu ieşeam decât dimineaţa luam o gură de aer
mă scufundam şi lucram acolo cu butoanele defecte
prin care mâinile îmi intră în lumea de dincolo
uliţele ies în piaţa amplă pustie
să mă plimb în voie cu bicicleta îi cade lanţul
nimeni nu râde nu este nimeni doar râsul în sine
tăvălindu-se ca un porc în nimic
mă plimbam până adormeam
îmi scoteam braţul din corpul acela hidos
îl puneam sub cap pe sub pernă sub tine
mirosea a ceară a smirnă
cu degetul mare de la picior imi pipăiam piciorul
celălalt

dimineți de zurbagie 72

ceva începea să se schimbe
oamenii treceau cu pulovere închise
băncile erau mai scurte 
copacii se plantau cu rădacinile în sus 
eu îi ajutam să înaineze
fiecare rupea câte o frunză şi mi-o intindea
îmi înfigeam dinţii în ea 
le-o înapoiam la ore exacte 
intram sub asfalt trasam linii bătătoream mormane de pământ
când mă întorceam nu mai era nimeni
un râset scurt

dimineți de zurbagie 71

am în spatele frunții doi morţi
pe unul il cheamă ștefan habar n-am cine e
îl plâng ţin fruntea pe spatele palmei 
şi palma pe masă îl plâng şi sunt liniştită
ridic cotul şi mă uit pe sub el
la mortul celălalt de pe canapea
nu ştiu nimic despre el e liniştit
înfăşurat cu o sfoară are mâneca îndoită sub sfoară
stau aşa de ceva timp
şi nu ştiu dacă toată chestia asta uleioasă
prin creier e un mort
deci stau aşa şi simt că e uleios.

dimineți de zurbagie 70

nu mai vorbi şi tu sau ceva asemănător
sunt plictisit şi mi-e rău doar muzica cititul
spune ceva în curtea din spatele blocului
cu prietenii mei îngropăm păsări

îți curgea zeamă dulce pe barbă aş fi vrut chiar să sorb

nu mai vorbi te rog du-te să-ţi cauţi minţile
sunt singur am linişte nelimitată
şi nu mai vorbi dacă mai ai cu cine
de ce-ai făcut asta spune-mi dacă mai poţi
stai şi pătimeşte