dimineţi de zurbagie 69

mă uit cum îmi cresc unghiile

mă trezesc să respir

cu palma la gură să nu se audă

să nu îmi bată în ţeava de gaze

să înnebunesc de spaimă

lacomă sorbeam 
nici nu mai aveam loc
cu o carne rece
partea dreaptă îmi trecea mâna prin păr
venea un stol de păsări 
cred că adormeam
mi-am muşcat şi buzele
am văzut un nasture şi am râs

dimineţi de zurbagie 68

n-am prea mult chef

m-am apucat să-mi desprind oasele

să le aşez altfel

la recompunere mi-au ieşit mai multe oase

pe care le-am lipit unele peste altele

încă un mine peste mine am ieşit între oameni

mai sunt încă o dată uitaţi-vă mai sunt

mergeau aplecaţi o leşinătură

târa după ea strada

n-am mai avut pe unde să fiu

dimineţi de zurbagie 67

să nu mă laşi să vorbesc despre nimic
doar vine şi mă impinge 
cu toate cuvintele strânse în şerveţel
obosite de tristeţea ta
când am putut să sar 
nu am mai vrut oricum nu se deschidea 
dar era logic şi dam drumul cuvintelor
şi ele cădeau şi nu prea cădeau
ridicau praf lipicios care-mi sclipea pe corp
nu mă vedeai simţeai

dimineţi de zurbagie 66

nu mă gândeam la nimic

mi-am dat seama că sunt

şi m-am bucurat

concentrarea curgea singură

doar mă uitam acopereai imagini

cu muzica aceea care ieşea din tine

nu mă stăpâneam înghiţeam în sec

trăiam cu gura în palmă

aşteptam să vorbesc

dimineţi de zurbagie 65

stau sprijinită în vârfurile degetelor pe tastatură

restul corpului pluteşte

inima şi ficatul se ceartă pe o rochie decolorată

degetele de la picioare udă florile

în timp ce în creier unii sapă şanţuri pentru lumină

muncitorii au obosit eu fug la magazin

le cumpăr câte o bere

când m-am întors dormeam

dimineţi de zurbagie 64

este linişte soarele încălzeşte blând duhoarea

o goangă se zbate cu picioarele-n sus

nimeni nu stă la fereastră

fluturând batista

eu stau

cu un pachet de şerveţele

pe care le flutur pe rând

către stâlpul de înaltă tensiune

dimineţi de zurbagie 63

aplecată deasupra chiuvetei înalţ capul

mă uit în oghindă

văd o mare în care înoată un peşte mare

cu un ochi lucios

de care îmi lipesc buzele ţuguiate

ca de mâna sticloasă a mortului

loveşte apa cu o coadă superbă

şi apa se dizlocă ţâşnind prin oglindă

mă zbat pe gresia alunecoasă

dimineţi de zurbagie 62

cobor şi eu din această noapte

n-am ştiut nimic despre mine

o ţoală înghesuită într-un sac

din care mă nasc iar

mă uit cum mă nasc mi-e silă

mă arunc pe duşumea

să-mi scot lanterna din ochi

dimineţi de zurbagie 61

mă trezesc să mă gândesc

mă duc la fereastră doar să simt

apoi mă întind pe covor şi mă uit în tavan

realizez că de sus am o privire mai largă

mă caţăr pe perete cu o priză vâscoasă

îmi înfig unghiile în tencuială

din când în când alunec şi unghiile lasă dâre în zid

pe măsură ce urc împing multă nelinişte

pe care o întind pe perete

ajung pe tavan şi mă uit în jos nu eşti

mă tem că ar putea să se prăbuşească tavanul

îmi dau drumul şi mă ghemuiesc
ca să nu te strivească  

dimineţi de zurbagie 60

vreau să plescăi

dar mi-e lene să deschid gura

o las aşa

mă ridic cu grijă să nu se dezlipească

deschid sertarul de la noptieră

iau o carioca apoi trasez un dreptunghi pe cearşaf

mă culc în el

imi pun mâinile pe piept şi închid ochii

îmi chiorăie maţele

dimineţi de zurbagie 59

deja mă scarpin de prea mult timp

nici nu urăsc ţânţarii

urăsc ce simt acum

sunt un animal hăituit

de creierul programat să-mi rup carnea

nu văd decât oala de ciorbă călduţă

nebăgată azi-noapte în frigider

îţi piere pofta nu vreau să mor

fără să am timp să mă gândesc

la ce simt şi ce e sub băşica asta imensă

dimineţi de zurbagie 58

doar ce m-am trezit şi m-am dus la magazin

cu soarele şiroindu-mi pe spate

transpiram în porţiunea dintre nas si gură

când am intrat în magazin rochia mi s-a răcit

am cumpărat drojdie şi sare

n-am mai avut bani pentru ţigări

atunci m-am întins în mine

şi am răsucit robinetul

voiam să mă las în jos

sarea mă ţinea la suprafaţă

drojdia plutea

dimineţi de zurbagie 57

stau pe marginea patului 

mă ridic şi realizez că nu am de ce

mă uit în gol văd o furnică

vrea să se urce pe covor

mă aşez la loc şi mă uit la mine

cum mă uit la furnică

dimineţi de zurbagie 56

întinsă vedeam ceea ce vedeam

o pasăre decapitată de care ţin zbătându-mă

un cerc şi cuţitul înfipt în mijlocul crucii

cu sângele

cu o mână întinsă cu degetele răsfirate

şi o gheară congestionată în piept

doar pielea strânsă deasupra flăcării

grăsimea luceşte iese o floare 

intestine calde si moi să mă pierd

cu ficatul si inima frumoase clătinându-se

zbori cu penele mele

zise din mine

dimineţi de zurbagie 55

mă înfăşori în relaţia asta rece

sufli peste mine îmi înşurubezi fiori

simţurile te pândesc îmi pui ventuze cu mentol

printre frunze jilave şi lucioase

devin sticloasă gândurile se dau pe gheaţă

nu te răzgândi nu te mişca

îmi scoţi oasele cu penseta

te rog din vis apasă-mă pe piept 

mai trag de aer

dimineţi de zurbagie 54

nu am deschis ochii am ridicat mâna

am stat aşa odată am adormit cu mâna ridicată

mă gândesc la ce să fac dacă aş fi vrăjitoare

aş vrea să fac lucrurile să dispară şi să apară

să mut şifonierul în locul tabloului

să clipesc către haine şi ele să mă îmbrace

să mă ia un aer să mă ducă pe ici pe colo

eu doar să am timp

mă gândesc la tine

şi la ce vreau

dimineţi de zurbagie 53

nu juca poker pe ficatul meu

pe nişte dureri (e ceva care doare)

nu juca poker pe inima mea

vei pierde clipa naşterii

agonizând prin cearşafuri cocoloşite

sub care se înteţeşte un vânt sau cine suflă

peste fierbinţeală peste ţipătul sfâşietor

al lui dumnezeu învelit lângă mine

îmi vei pierde laringele şi limba

şi glasul şi mirosul

aburul cărnii mele lingând tavanul

din acest somn îţi spun

nu juca uită-te şi tu

doar el a rămas 

într-un strop de sânge

dimineţi de zurbagie 52

nu mă mai satur trezindu-mă

îmi ţâşneşte aerul de sub braţe

arăt cu degetul si înţep lumina

dau perdelele la o parte iau norii în braţe

râd până sparg dimineaţa

mă simt aşa de naivă de uşoară de fleaţă

nici nu ştiu cine sunt

dimineţi de zurbagie 51

îi zâmbesc şifonierului 
toţi sunt aşa de înţelegători 
asta mă pune pe gânduri
visele se zbat nedeschise
doar să iau un ciocan de pe banc
să învăţ să lovesc 
să te eliberez şi să mă aşez deasupra
cum fac obsedaţii îţi vâră ideile lor pe gât
să te privesc bine de tot 
să termin cu pipăitul printre rânduri
atât de lungi

dimineţi de zurbagie 50

când am văzut lumină încă mă căţăram

pe acoperiş în aerul trandafiriu

m-au urmărit şi au devenit animale

s-au făcut mici  încă bolboroseau

atunci am respirat

am aruncat smoala de pe mine

cu o poftă de viaţă nebună

simt cangea bucuriei înfiptă în piept

şi degetele sunt fericite se mişcă

dimineţi de zurbagie 49

m-am trezit că bâjbâiam prin tine fără să fii

îţi era greaţă la capătul propoziţiei

pe urmă ai vomat la sfârşitul cuvântului

spune ceva ce spuneam pierduse ceva

 se întindea între noi o pastă lipicioasă

mi-am retras picioarele şi mi-am strâns degetele

eu sunt aici în colţ cu o dungă roşie pe spate

am împins nişte silabe abia alunecau

cu litere vâscoase

apoi am pus un punct

care plutea

dimineţi de zurbagie 48

nu mai ştiu să respir

aş absorbi să simt

 aerul

nu moare se schimbă

pe cine şi ce să privesc

albul de pe ziduri fărâmiţându-mi-se

mă trezesc că trăiesc

adică miros de pin

de băligarul cailor verzi de pe pereţi

fac o gaură în zid prin gura calului

calul nechează

pe partea cealaltă sulfă vântul

pun palma şi astup

şi stau aşa

dimineţi de zurbagie 47

când m-am aşezat la masă

m-am lovit cu genunchiul de piciorul mesei

goangele durerii au inceput să fugă pe mine

becul s-a stins şi s-a aprins o lumânare

m-am ţinut de genunchi şi am suflat des

apoi m-am chinuit puţin şi l-am pupat.

dimineţi de zurbagie 46

când m-am trezit erai în zid

oasele tale mărturiseau

mestecam prin tine

am dat de apă sau de sânge care s-a făcut apă

muşcai cuvintele îţi şopteau pe dinăuntru

apoi au venit muncitorii să ridice zidul

punând sentimentele invers

au înălţat dimineaţa în slăvi

peste casă

dimineţi de zurbagie 45

sunt sigură mă crezi

femeie trăznită

încă se mai infăşoară

in cuvintele tale

poţi inţelege asta

întreb

vin ca nebunele

imaginea pe care o percep de aici despre tine

este că traieşti sub apă

cum naiba poţi să respiri

dimineţi de zurbagie 44

până la magazin sunt 300 de metri

mă uit la oameni

prietenii prietenilor pe care i-aş fi putut avea

şi toţi prietenii acestora dau mâna unul cu altul

îşi împărtăşesc secrete

eu merg cu barca printre ei

un copil zdrobeşte capul unui pui de şarpe

trag la mal, cobor să-mi iau ţigări

(am zis, dar nu pot)

mă urc în barcă

şi plutesc până în cameră

las pachetul de ţigări pe masă

iau oglinda şi mă bag în dulap.

dimineţi de zurbagie 43

la început este o gâdilare şi un râs

se lasă din tencuială ca un leşin

apoi văd sârma cu rufele întinse la uscat

vorbesc despre mine mă arată cu mânecile

râd ce râd apoi se fac albe se usucă

in drumul spre şifonier ocolesc covorul

la colţul covorului fac la stânga

trec pe lângă pisică

şi pisica mă scuipă.

dimineţi de zurbagie 42

m-am trezit înduioşată de indiferenţa pietrelor

le tot ciopleşte cu un briceag

înjurând aerului răsfrânt peste manşete

le ocoleşte de trei ori apoi scoate 41 de fraţi

din prăpăstii şi dă în bobi

doar doar s-o ciobi eternitatea 

îşi paşte visele sterpe pe perete

apoi le salută cu demnitate 

e dimineaţă

pe geam curge un gălbenuş de ou

mă înduioşează braţele lui atât de mari

dimineţi de zurbagie 41

de câte ori mă ridic din pat

creierul işi dă drumul pe dunga 

întinsă pe coloana vertebrală

aştept să se vaiete şi să nască

el se dă pe gheaţă

eu îmi încordez picioarele

mai stau puţin

apoi mă ridic şi mă aplec

iau nişte scame de pe covor

şi le arunc după televizor.

dimineţi de zurbagie 40

în dimineaţa asta nu pot
cineva îmi mişcă trupul
îmi amestecă mâinile cu picioarele
îmi jupoaie pielea o spală o plimbă
mă înveleşte cu pielea mea întoarsă pe dos
îmi vorbeşti din interior
de la capătul celălalt al sensurilor
trebuie să stăm cu capul în jos
până încep să curgă iluzii şi cuburi de gheaţă
îti răspund dar cuvintele nu mai aud
în mine s-au mutat nişte furtuni
dacă nu mă crezi
hai să suflăm amândoi odată unul peste celălalt.

dimineţi de zurbagie 39

am visat că nu fac nimic
m-am trezit şi n-am făcut
am stat cu ochii închişi
urmăresc o scamă care pluteşte în întuneric
dacă mă concentrez intru într-o mlaştină
mă disloc din maglavais
îmi smulg perna de sub cap
şi mi-o pun pe faţă.

dimineţi de zurbagie 38

tocmai când bezna se pregătea
să-mi bage degetele ei murdare în ochi
un păianjen m-a smuls din aşternut
şi a urcat cu mine în tavan
voiam să ţip dar nu îmi găseam gura

lângă bec m-am pus la curent cu aerul
am căzut pe gânduri
din ele a ieşit o zeamă galbenă
care s-a scurs pe covor
într-o băltoacă existenţială
din tavan lumea se vede ca o crăpătură
printre care se smiorcăie o luminiţă

deodată lighioana s-a repezit şi a supt din mine
apoi mi-a zis mamă

dimineti de zurbagie 37

m-am trezit de atâtea ori
încât lumina a subţiat geamul ferestrelor
pe măsură ce nu înţeleg
cu atât mai devreme dimineaţa
işi iuţeşte săriturile la coardă
într-o rochiţă portocalie
muzică nu am sforăitul nadinei
încovrigată după ureche
cred că sunt fericită
cu toate celulele înşirate pe cearşaf
care se topesc şi picură sub pat
acum îmi veni ideea să te înfăşor în depărtare
şi să terminăm odată
să te închid în mine

dimineţi de zurbagie 36

m-am trezit martoră a cuvintelor
nu sunt ale mele eu nu am cuvinte
doar colţul ochiului
unde se linciuresc ele într-o băltoacă
ridică dimineaţa in picioare
eu nu am cuvinte aplaud respiraţia
într-un sens
sub ochi pielea se întunecă
doar dintr-un simţ persuasiv
cuvintele udă pereţii
se lasă pe spate dau din picioare
pleacă şiroaie
cu mine

dimineţi de zurbagie 35

am aterizat brusc
tot cărbunele nopţii l-am vomitat pe cearşaf
mi-am împachetat nişte vise apoi am plecat
în staţia de la marginea cealaltă a patului
tocurile pantofilor mei înţeapă dimineaţa
pufăie
atâta aglomeraţie lumina cade într-un punct
străluceşte puţin apoi plânge puţin
când s-au deschis uşile
din carnea mea albă au urcat în autobuz
unul câte unul bărbaţii care m-ar fi putut iubi
la revedere la revedere perdeaua a fluturat
drumul până la marginea opusă a patului
a fost anevoios dimineaţa se dezumflase
camera se scutură eu mă scutur
despachetez
mi-e foame

dimineţi de zurbagie 34

am corpul trist
se intoarce cu spatele tremură ce tremură
ce mi-a mai rămas e aici respir ghemuită
mă gândesc la gândurile tale despre mine
simple ce frumoase sunt
nu există
ceva sublim ascuns sub pat
izbucneşte într-o simfonie sparge dimineaţa
sparge lemne pe spinarea animalului
ioane suflă în visul ăsta
să se umfle

dimineti de zurbagie 33

am visat casa în flăcări
si aerul în valuri
forma gurii mele e
decupată din Edvard Munch
curge o linişte abisală
şi punctul din zare e ţipătul
am spus asta fără să urlu
că-şi mănâncă marginile
înghiţind punctul .

dimineţi de zurbagie 32

lumina parşivă se smiorcăie pe corpul meu
mi-am pregătit o halcă de viaţă n-o mănâncă nici câinii
merg cu ea pe străzi ca un trofeu îmi putrezeşte în mână
îl ridic in timp ce nişte chestii scofâlcite scuipă
pe el deschid ochii si văd cum se hlizeşte la mine
acelaşi tavan murat marş potaie
din pat se ridică celule incerte prefăcându-se că-s eu
dau drumul la robinet să curgă restul
daţi-mi drumul e devreme pentru urlat
întreb

dimineţi de zurbagie 31

desenez cu limba în cerul gurii
forme stelare şi le înghit
mă întreb ce –or mai face ăia de jos
şi mă întorc pe-o parte
câinele cel neadormit este
sforăie uşor
sunt atât de liniştită
şi e atât de întuneric
încât nu văd ce am pe coştiinţă
vreau doar să luminez toată situaţia
cobor din pat
marginea patului se îndoieşte de mine
mă îndoiesc şi eu de ea
apoi nu mă mai gândesc la asta
nu te-am văzut de prea mult timp
răsucesc comutatorul
şi se arde becul

dimineţi de zurbagie 30

voiam să fiu în vis şi în vis eram
făceam ce–mi ziceau
sari ziceau şi săream
peste fire de borangic înfăşurate pe tulpini
mă ţineam de mâinile lor şi săream
era uşor
trecea o apă pe sub picioarele mele
mă uitam împrejur te căutam
când săream mi se împroşcau ochii pe dinăuntru
băteam apa pleoţ

dimineţi de zurbagie 29

îmi vine o căldură prin toată viaţa
că mi se topesc amintirile
nici nu te cunosc doar imi spui
nu mai vorbi eşti moartă
pereţii despre care scrii curg pe tine
tu nu te mişti
rămâne forma ta ca o zugrăveală
un mormăit şi nişte oftaturi
eu chiar inchid ochii
îmi pun mâinile pe piept
dă-mi o lumânare
strigă din mine intunericul
şi ce mai acoperă el
cuvintele tale cu nişte organe
cu inima prin ele
vino înăuntru
dă-mi o lumânare dă-mi ceva
mâinile sunt nişte flăcări
le duc la gură
sunt sigură că am murit.

dimineţi de zurbagie 28

mă trezesc flămândă de tine
mă gândesc la asta nu ştiu ce să zic zău
nu cred că e ceva serios
să mă dau jos din pat
să mă uit pe fereastră
ce mai face furtuna de aseară
nu vreau să mă dau
mă uit pe acelaşi perete
până se face o groapă
împrejur puncte pe care mi-aş pune vârfurile degetelor
şi un cerc pe care mi-aş fixa creştetul
împing cu bărbia inima de două ori
în cazul în care ai fi pe-acolo
respir până mă conving
apoi nu mai respir.

dimineţi de zurbagie 27

îmi mişc doar ochii
îmi bâzâie pe la gură un ţânţar
mă oboseşte gândul că trebuie să-l prind
scot limba
dau contur la buze
tremur de frisonul gâdilării
apoi ăla îmi bâzâie în ureche
mă intorc cu faţa în jos
şi mă scutur ca o pungă cu bani.

dimineţi de zurbagie 26

mi-e sete
torn apă intr-un pahar
şi-l duc lacomă la gură
îmi las capul pe spate
să curgă să curgă
pe fundul paharului se zbate lumina
cu muget de animal
un val uriaş
mă duce in adânc in spirală
mă sorb

dimineţi de zurbagie 25

am deschis ochii
cu gândul să scriu o poezie cu mânie
apoi am deschis sertarul şi am luat doi cercei
pe care i-am prins in urechi
i-am răsucit până au semănat
unul cu mama şi altul cu tata
şi am mai stat puţin de vorbă
am băut cafea şi am plâns
apoi m-am dus la şcoală
pe drum i-am smuls
şi i-am agăţat într-un pom.

dimineţi de zurbagie 24

înainte de a mă trezi
vrusei să-ţi spun că sunt eu
că oasele mi s-au aşezat la loc
şi sunt tot albe ca la orice om
doar carnea e mai putredă
când se împotriveşte
şi o voce strigă
de la gât până in vârful degetelor de la picioare
ioane ioane unde te duci tu ioane
o jale mare o sfârşeală
prin degete
zbătându-se nişte viermi
în pâlpâire şi catifea
un fel de gâdilare.

dimineţi de zurbagie 23

mă urcam pe marginile vârtejului pe câte o fâşie
mă ţineam şi mă uitam la aerul care imi trecea fulgerător prin ochi
eu eram nerăbdătoare să ajung
dar îmi trecea si prin cap
mă duc mă duc
atunci un fel de spaţiu se umfla şi făcea gargară cu mine
era un tratament pentru alunecare
şi chiar m-am dus
dar când am ajuns jos am fost prea sus
ai şi vorbit cu mine fără limite
cu balele calde un bolborosit în spirală
mă lătrau câinii silabelor
o trepanaţie nu ştiu un vâjâit al luminii
vezi că e o fântână adânchăăă
cu toate nemulţumirile scurse pe pereţi
mi se răceau dinţii şi scânceau
fără sfârşit fără sfârşit

dimineţi de zurbagie 22

o altă dimineaţă când lângă patul meu opreşte trenul
nici nu am timp să-mi fac bagajele
mirarea rămâne in urmă şi o trag după mine
ca pe un copil orfan
căruia nu pot să-i dezlipesc privirea de pe şine
nu pot decât să înghesui în ultimul vagon hainele
pe care mi le smulg de pe corpul lucind de somn
vreau să mă mai gândesc
să întind piciorul desculţ să încep dimineaţa
trenul pleacă din nou şi fluierul ascuţit
mă lasă goală cu oasele vibrând
pe sub carnea zdrobită de lumină
dorinţa se înfăşoară în jurul coapselor
ca un şal roşu de mătase

dimineti de zurbagie 21

cum intră lumina in mine
cum dau tavanul
despre coaja culcuşului din care mă ridic
să vă vorbesc
deşi nu v-am văzut niciodată
doar v-am tras pe nas adânc gândurile
v-am luat urma
adulmecând până la colţul străzii
înainte de a veni gunoierii
să ridice izul clipelor descompuse
din lintiţa zilei de ieri
să vă învijelesc după 30 de ani de uscăciune a aerului
şi în locul în care cerul rămâne singur
lăsaţi-mă in plutirea mea.

dimineţi de zurbagie 20

am o căldură în cap şi un greier
să stau întinsă pe-o parte şi să alerg după el
pe spate jules pascin îmi pictează luna lui florar
treburi pe care le şi uitai
tu: - pa
eu: - pa pa
tu: - pa pa pa
nu pot să fac nimic
nu mă lasă in pace aerul mă agită
îmi pun imaginea ta pe faţă
eşti amuţit
simt
cum te chinui să nu exişti

dimineti de zurbagie 19

mă trezi o pasăre care stătea pe gâtul meu
şi dădea cu avânt din aripi
mie mi se pare că n-o să zboare
că doar vrea să dea din aripi
se uita în ochiul meu drept
şi râdea
atunci am ţipat
când m-am găsit
făceam mâncare
pregăteam ceva uşor
mă simţeam chiar bine
chiar cântam
şi dam fericită mai încet focul la aragaz
pe urmă mi-am ridicat capul
şi mi-am dat toate gândurile pe spate
am lăsat pleoapele să închidă oblonul
gata am închis
am deschis gura şi am zis ooooooo
apoi iar am ţipat

dimineţi de zurbagie 18

foloseşte-mă dar nu-mi spune
vezi-ţi de treabă
in timp ce-mi alerg jumătatea cealaltă din mine
deja sunt şarpe
se ondulează chiar imaginea ta
nu-mi infăşura rănile in lumină se va stinge
mai bine cântecul pe care nu l-ai cântat
mai bine penumbra agăţătoare
hai împacheteză-mi sufletul

dimineţi de zurbagie 17

nu văd ce este in rest
unde este restul
mă scutură fonemul din ţipăt
fără niciun control
ceea ce cred că sunt
se agaţă de nişte liane
prin bălţi cu gelatină sânge păcură
se zbat cuvinte nude
excitate de carnea tuturor sensurilor
nu reuşeşte
săritura gândului pe limbă
să-mi deschidă gura cu vibrarea corzilor
să mă exptirpe
împing întunericul
pliuri vâscoase şi ceva cald şi zadarnic
ca spaima
simt că n-o să te mai văd
amintiri embrionare miros fără de dumnezeu
chiar ai spus
atunci hai s-o terminăm

dimineţi de zurbagie 16

să fiu atentă ce respir
el aşa mi-a zis treaba ta
poate o expoziţie de gânduri
proiectate pe tavan
ascunsă în spatele lor sau mai în spate
cu mâna întinsă şi cu degetul arătător întins
acolo
cu amintirea prin crăpăturile zidului
să afle toţi
despre nişte nunţi la care plângeam
sau înmormântări la care am râs
de morţii principali
aliniaţi după ultima respiraţie
şi eu în urmă de tot
să mă mai gândesc la despărţire
în silabe

dimineţi de zurbagie 15

mă trezi gândul
că nu am nimic
doar imagini cu o cameră
cu un sertar
din tavan creşte un fel de spumă
işi aruncă hainele şi nişte umbre peste mine
mă apropii de geam
stau aşa absorb absenţa
mai bine să fii tu aici
să ascultăm muzica din zid
să mă citeşti
mărturisind lumină
sau coada năpârlită a întunericului
care mă şuieră